Antoine de Saint Exupey spunea: „Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori. Și cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”

Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane care se caracterizează prin sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Dar știm cu toții că prietenia este mai mult de atât, așa-i? La urma urmei chiar și cățeii ne sunt prieteni, corect?!

Vorbim despre prietenie încă din antichitate. Filosifii erau de părere că prietenia îl schimbă pe om, îl ridică pe culmile perfecțiunii și împlinirii! Aristotel a identificat trei tipuri principale de prietenie și anume: 1) prietenia bazată pe utilitate – partenerii relației au un beneficiu din relația lor, 2) prietenia bazată pe starea de bine – partenerii se atrag pentru că au valori și interese comune și 3) prietenia bazată pe plăcrere – cea mai des întâlnită în cazul tinerilor, în care plăcerile pot fi un mijloc pentru a construi o relație de lungă durată, dar asta se întâmplă destul de rar dacă obiectul plăcerii dispare în timp.

Prietenii noștri ne definesc: alături de ei ne formăm, ne cunoaștem, învățăm să primim și să oferim sprijin. De cele mai multe ori, prietenii nu ne sunt rude sau parteneri de viață. Prietenii ți alegi, ei sunt opțiunea ta. Spre deosebire de dragoste, prieteniei îi lipsește pasiunea, în cele mai multe cazuri. Însă poți fii prietena partenerului tău de viață sau invers. În dragoste și în prietenie una se poate tranforma în cealaltă.

Sunt persoane care spun că prietenia nu există, că ar exista doar momente de prietenie și cine sunt eu să îi contrazic?! J Chiar și eu tind să spun asta, însă nu este o regulă universal valabilă! Cred cu tărie că pe parcursul vieții vom avea cel puțin o persoană în viața noastră cu care vom lega o prietenie, cu care vom impărți aceste momente de prietenie pentru totdeauna, nu doar în diferite etape ale vieții.

Tot Aristotel spunea „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii.” și are perfectă dreptate! Nu ne-am născut să trăim singuri, ne naștem cu o nevoie fundamentală și anume aceea de conectare. Știu că trăim într-un timp în care nu ne ajunge timpul, în care parcă suntem în război cu el de cele mai multe ori… dar oricât de dușman ni s-ar părea că ne este timpul, niciodată nu durează atât de mult să răspunzi la un mesaj primit din partea prietenilor, să suni chiar și numai pentru cinci minute, iar de fiecare dată când îți vine să zici „dar lasă să mai sune și el”, gândește-te că poate noua poziție ce o ocupă la noul job este una solicitantă și îi ocupă mai mult timp decât și-ar fi dorit, gândește-te că meseria de mămică este mai mult decât solicitantă și ori de câte ori nu poate veni la cafea nu este pentru că nu vrea, ci pentru că noul rol înseamnă mai mult decât s-ar fi gândit vreodată, așa că ia o pungă de cafea și du-te tu la ea sau mai bine zis i-ați cana, cafea sigur are, telefonul poate suna mereu din ambele direții, la fel și mesajele, se trimit din ambele direcții.

Iar pentru cei care încă nu au legat prietenii și au doar acele momente de prietenie, cinste acelor momente de prietenie! Să fie de neuitat, să te întorci la ele cu zâmbetul pe buze, mulțumește că le ai! Sau dacă nu, adoptă un cățel! Ei sunt cu adevărat niște prieteni extraordinari, loiali și minunați!